CHIAB'UR, -Ă, chiaburi, -e, s.m., adj. (Tăran) înstărit, bogat. - Din tc. kibar.
Sursă : DEX'98 (8372)  - valeriu

CHIAB'UR s. (Transilv.) gazdă, găzdac.
Sursă : Sinonime (176816)  - siveco

CHIAB'UR adj. v. avut, bogat, înstărit, situat.
Sursă : Sinonime (176815)  - siveco

chiab'ur s. m., adj. m. (sil. chia-), pl. chiab'uri; f. sg. chiab'ură, g.-d. art. chiab'urei, pl. chiab'ure
Sursă : DOR (231778)  - siveco

CHIAB'UR ~i m. înv. Tăran bogat, care poseda pământ si importante mijloace de producţie. /<turc. kibar
Sursă : NODEX (327582)  - siveco